Love me,wherever you are..

Aceeasi constienta a inutilitatii...Aceleasi empty spaces in interior si in jurul meu.Vesnica sala a pasilor pierduti,vesnica solitudine resimtita in mijlocul unui grup numeros de fiinte umane.Podeaua din patrate de marmura alba si neagra,pe care pasesc in ritmul stiut,monoton pana la nebunie.Acum sunt EU in cea mai pura forma a mea.
Lipsa de sens ma opreste sa imi doresc ceva,sa caut vreun sentiment ratacit prin unul din ungherele a ceea ce a mai ramas din sufletul meu,sa sper, sa visez... O avalansa a nimicului in nimicul de mine.
Cuvintele celorlalti ma ranesc cu neintelegerea lor,cu nestiinta lor. Imi vor binele. Ma iubesc?!Ei nu pricep ca peretele nimicului,in transparenta lui,e mai dur decat diamantul.Ma inconjoara si nu lasa sa treaca ceva.
Am apasat butonul off,iar armoniile universului au tacut.Se aude,insa,asurzitor, zgomotul non-sensului,strapuns de versurile acestei piese..
"She lives on disillusion road
We go where the wild blood flows
On our bodies we share the same scar
Love me, wherever you are
How do you love with fate full of rust?
How do you turn what the savage take?
You've been looking for someone you can trust
Who will love you, again and again
How do you love in a house without feelings?
How do you turn what that savage take?
I've been looking for someone to believe in
Love me, again and again
She lives by disillusions close
We go where the wild blood flows
On our bodies, we share the same scar"