Eu si timpul

Timpul..secundele scurse din jocul numit "viata"…acele clipe pe care,din pacate,nu le putem pastra,cu toate ca incercam din rasputeri sa le imortalizam în diferite feluri.Timpul este totul si nimic-ul ce ne umple noua existenta.Si totusi,contar zicalei,timpul nu vindeca ranile si timpul nu rezolva nimic.Nu e nici un pansament pentru nimic din ce ne-a durut si nu ne mai doare acum.A trecut,rana s-a inchis,dar nu pentru ca zilele,lunile,anii au trecut,ci pentru ca noi permitem ca amintirile sa se stearga.Sau le inlocuim.Aducem ceva mai bun in viata noastra.Scapam de vechile obiceiuri si ne facem altele.Singura legatura intre durerea noastra si timp este ca dureaza pana se cicatrizeaza rana.Si cu cat este mai recent,cu atat dureaza mai mult pana reusim sa alungam ceea ce ne aduce aminte de trecut,si de cele mai multe ori e dureros sa retraiesti momente alea,pentru ca fie ti-au luat o parte mare din tine,fie stii cat de valoroase sunt si constientizezi ca timpul nu-ti permite sa mai ai multe zile,luni,ani precum cele care te-au facut fericit miercurea trecuta,cealalta sambata sau intr-o luna de vara,intr-o luna de inceput.Lucrurile avanseaza repede pentru ca timpul curge repede.Timpul ne omoara visele si sperantele si tot timpul ne inalta spre noi orizonturi.Timpul ne aduce in fata ce iubim mai mult si tot timpul ne ia unul de la celalalt atunci cand stie ca e vremea de ramas-bun.Asa a fost sa fie..singura explicatie pe care ti-o poti da,insa pe care cu greu o accepti la momentul respectiv.Cineva mi-a spus "Intelege,accepta,iarta si uita!"
Cu timpul,a devenit tot mai usor.
Clipa dintre ani am petrecut-o cu gandul la alte clipe.Stiam cat de efemer este momentul care face trecerea dintre o emotie pierduta în trecut si o alta,sfioasa, venita din viitor,destinata şi ea,probabil,aceleiasi treceri.Dar poate atunci,la cumpana dintre ani,a fost mai evident adevarul ca timpul nepereche este numai timpul meu.
Se intampla sa ma pierd adesea in lumina ochilor celor de langa mine,sa ma uit mult in ochii celorlalti,o privire ca o intrebare...si stiu ca,orice ar fi,numai atunci cand incerc sa vad dincolo de privirea aceea,sa gasesc miracolul gandurilor sale ascunse,puterea omului,visele,sperantele,tristetea si dragostea lui,numai atunci imi dau seama ca sunt stapana propriilor mele clipe,clipe pe care le pretuiesc si incerc sa le protejez de ninsoarea uitarii..Iubesc iubirea si fericirea..A mea,a ta,a ei si a lor.Ma hranesc cu emotii pozitive si incerc sa vad frumosul din jurul meu,desi uneori e cam ceata..Timpul,prieten sau dusman?Doar de noi depinde..