Imi caut linistea in melodiile mele,dar in fiecare din ele i-am gasit chipul...Am gasit ceva ce la un moment dat,am asociat cu acel chip,din dor...din dragoste...din speranta ca poate fi altfel...din cauza cautarii neobosite..Iar acum cu fiecare melodie aud cuvintele care ma fac sa ma gandesc si ma simt de parca ceva ma loveste...
Merg prin casa si imi inchid ochii...Evit privirile... Ma retrag in camera mea si incerc sa ma gandesc la lucruri placute,dar e viata mea...Este sufletul meu...si ma simt singura pe lume,pentru ca nu se intreaba de ce si totodata durerea nu trece nicicum,doare tot mai tare.Ceva s-a rupt prea tare acum...As vrea sa fie liniste in mintea si in sufletul meu acum..
Un razboi obositor..si ma sfasie tot mai mult,iar acum totul pare fara scapare si simt ca nu ma voi mai putea ridica...speranta si durere.Sa uit?Cat mi-as dori..
De ce?S-a oprit?Nu,nu s-a oprit pana nu a ars totul,nu s-a oprit pana nu m-a consumat ura...pana nu m-au consumat minciunile si uratenia lui interioara.Isi merita soarta,merita sa o fac, merita sa arda in foc,merita sa ii arda sufletul asa cum l-a ars pe al meu fara sa se gandeasca...Tot ceea ce atinge se distruge,totul!As vrea sa ii ard mainile,as vrea sa ii iau viata,as vrea sa ii chinui visele...
Dar nu merita nimic,nici macar o lacrima,cu atat mai mult nu merita sa il blestem.M-as pierde pe mine.Da,stiu...Dar doare,sufar,urasc si iubesc...Sunt invaluita in tristete...ma inec in dezamagire,nutresc razbunare,razbunare,razbunare si ura... Dar nu... Ma voi bloca,doar eu...Constiinta si suflet,pana in momentul in care ma consum si obosesc.Pana adorm..Pana renunt..E mai bine decat sa fiu consumata de ura si razbunare..Da..incerc...Te rog,ajuta-ma!Incerc,dar amintirile ma napadesc,urmeaza iar durere,iar dezamagire,iar ura...Dorm...Ma voi simti mai bine.Dorm...Uit de bagajele de la usa,uit de scarile coborate in fuga.Uit bataile haotice ale pulsului si aroma tradarii.Uit visele si sperantele..Dorm si uit..Dar maine o iau de la capat.
Totul e cazut intr-o liniste mai profunda ca vesnicia..O liniste strapunsa rareori de strigate izolate de spaima,agresivitate si furie...
Curand,intunericul ma va imbratisa din nou..
"You pretend it doesn't bother you
But you just want to explode.."