"Sunt doar vise, par desprinse Dintr-o poveste ce sa sters Iar nopti la rand o regasesc Si scriu din nou Si-o recitesc Am pierdut ce mai iubesc In zadar sper s-o gasesc
O alta zi frumoasa!Uite ca devine din ce in ce mai simplu sa privesc lumea in culori.Accept doar doua cuvinte in vocabularul meu "Vreau!" si "Pot!" E destul sa VREAU,si apoi POT!Simplu si usor!Si iarasi sunt o stare..inspiratie!
There's a coldness in the air But I don't care... Embrace me...surround me!
"Un actor grabit care'si spune replica Si apoi a plecat zambind Un actor grabit care a si uitat ce a rostit pe scena Un actor grabit care pleaca imediat ce piesa a luat sfarsit Bucuros ca totul a fost usor alearga spre alt decor.. Alte maini fierbinti si alte nopti de dor Alte brate te cer dar in viata mea Vei ramane doar un trecator"
"Iti pot ignora prezenta,dar nu imi cere sa ignor lipsa ta".Candva..demult..Acum,zambesc,e adevarat,caci nici lipsa,nici prezenta ta nu-mi mai spun ceva.Pe cine pot acuza?M-am resemnat inainte sa pierd,am renuntat la victorie,fara sa fi inceput lupta,am inchis ochii si am asteptat lacrimile,chiar si atunci cand ele puteau sa fie zambet.Am renuntat la vicii pentru a recapata savoarea lor.Am privit poze vechi pentru a-mi cauta sufletul printre amintiri,dar nu l-am lasat acolo.Am renuntat la tot ce a fost pentru ceea ce va fi...Am devenit o stare...Si-atunci...Cred,respir,ma gandesc,zbor,cant,ma infior,privesc,ma arunc,soptesc,ma inalt,ma transform,zambesc,incerc,ma caut,cobor,tac,plang,mi-e dor, ma pierd,iubesc,aleg,ma regasesc,uit,alerg,imi doresc,simt,tresar,ma emotionez, ascult,lacrimez,ma zbat,ma sting,vreau,ma aprind,stiu,rasar,apun,traiesc mereu,mai mor putin,rad,stralucesc,gresesc,iert,atrag,imi amintesc,alin,resping,invat,visez,sarut,surprind,ma indragostesc...Si nu sunt decat o stare,sunt doar un sentiment...al meu..al tau..
luni, 27 octombrie 2008
De ce te gasesc doar atunci Cand renunt sa te caut? Si cand te caut Nu ma regasesc in nimeni si nimic? ..Ca sa nu renunti.
Bagaje.Taxi.Natshka.Maxi.Vama.Foaaaamee!!!Vama.Chifle"Franzeluta"cu cascaval si sticks-uri cu sare.Nu ne mai e foame.Dar ne este sete.Ghinion,am uitat sa am luam apa.Soare si nori de vata pe cer.Miros de primavara.Alergam odata cu vantul,lasand in urma case si kilometri de asfalt serpuitor.Campuri ruginii.Brazde negre ce se odihnesc la soare. Blonde.Multe blonde.Muzica la casti.Karaoke in maxi.Priviri ciudate.Bancuri cu si despre blonde.Radem.Pozam.Ne maimutarim.Drajeuri Dirol sau Orbit.Who cares?:)) Chisinau.Gara Centrala.Aud sloganurile caracteristice:"Beliashi s measom!" "Otravaaaaaaa,otrava pentru tarakani si shioareshi!" :)) Viile de la Stauceni.Imi amintesc cum veneam cu colegii la cules struguri.Ma plimb incet spre casa,pe strazile unde am copilarit fara nici o grija.Vad casa parinteasca.Parca a imbatranit si ea.S-a facut mai mica..de fapt,am crescut eu.Prin geamul de la bucatarie imi zambeau doua gutui...Mi-a fost dor,enorm de dor.. Sunt fericita.Mai fericita decat altii.Mi-am dat seama ca e mai important sa apreciezi corect ceea ce ai,decat sa plangi pentru ceea ce iti doresti si inca nu s-a realizat.E placut sa stiu ca indiferent ce se va intampla,cineva ma va astepta mereu cu bratele deschise si multa iubire. Tudor Gheorghe-La fereastra cu gutuie
Sentimente ce ard mocnit in mine de prea mult timp,ca un foc de tabara in ploaie.Am obosit sa incerc,sa ma strofoc,sa ma chinui si totul degeaba.Pot sa scriu,sa tip,sa urlu cat ma tin plamanii si tot nu scap de ele.Pot sa dau cu pumnul in perete,sa sparg obiecte si sa trantesc usi,sa ma plimb fara nici un tel sau chiar sa fug in cel mai izolat loc si tot nu m-as putea calma...Acum nici macar muzica nu ma mai linistete.Am pierdut si aceasta ultima oaza in care ma regaseam. Agresivitatea,ura,iubirea,disperarea,tristetea si toate celelalte frustrari nu pot fi eliberate nici macar daca ascult cea mai hardrock piesa.Simt cum ma sufoc in capcana propriilor stari si nu pot evada.Vreau sa ies pe strada pustie si sa tip pana nu mai am aer.Dar stiu ca nici asta nu m-ar ajuta,fiindca cuvintele refuza sa zboare.Se lovesc de zidul rece si fara culoare al sufletului meu.Si chiar daca as reusi sa exprim tot ce simt,nimeni nu m-ar auzi..E pustiu in jur.Si atunci ce rost mai are?!Rabdarea si asteptarea zadarnica m-au epuizat.Am obosit sa cersesc timp...M-am saturat sa tot visez si sa ma trezesc cu un gust dulce-amarui.Am obosit sa cred ca urmatoarea zi imi va aduce acea liniste pe care mi-o doresc si poate,printr-o minune,un petic de fericire.M-am saturat sa fiu doar eu cu mine,sa imi aud gandurile,mereu aceleasi.Cum zicea o buna prietena"M-am saturat sa fiu fericita pe bucati.."
Rascolesc prin mormane de amintiri,ce atarna ca panzele de paianjen intr-o casa parasita.A fost atat de multa liniste aici,in ultimul timp, incat s-a depus praful...La fel cum timpul se asterne peste frumos,peste viata,la fel cum zapada acopera orice firicel de viata...E irespirabil,e murdar,e gri... Din cand in cand cuvintele starnesc linistea...Praful se ridica...si purtata pe aripile cuvintelor incerc sa gasesc ceva uitat demult.Idei aruncate la intamplare,cuvinte ce mor pe buze inainte de a fi rostite,iluzii spulberate,poze,poezii,versuri sau melodii,franturi de fraze,simple silabe sau note muzicale,toate se aglomereaza in mintea mea.La ce bun?!Nu ma ajuta sa gasesc ceea ce caut in disperare.Stai..M-am pierdut in aceasta avalansa de trairi.Praful si lacrimile imi incetoseaza privirea,dar nu renunt!Trebuie sa merg mai departe.Pasesc instinctiv tot inainte,chiar daca pot sa ma ranesc.Si ce daca?!Doar m-a durut de atatea ori..si totusi,inca imi mai simt inima pulsand slab in mii de cioburi.Prin geamurile mari luna imi trimite in ajutor cateva raze palide.Sunt pe cale sa renunt,cand,in ultima clipa imi vad chipul intr-o oglinda prafuita.Dar nu mai eram eu,ci o umbra a celei ce am fost candva..Si atunci am inteles ca am devenit doar un sentiment descompus.Mi-am incheiat cautarea.Nu ma pot regasi.Ecoul tipa.. Yanni-In the mirror
Am prins doar sfarsitul clipului la tv in timp ce butonam plictisita si am fost curioasa sa aud intreaga melodie.Ma amuza versurilE si mi se potrivesc:))si de atunci tot cant prin casa "AM UN DOOOOOOOOOOOOOR NEBUUUUUUUUUUUN DE TIIIIIIIIIIINEEEEE!!!!"
Imi imaginez ca sunt intr-o casa cu geamuri mari,si razele de soare se strecoara printre draperiile alb-galbui,vaporoase,care parca zboara la fiecare adiere.Ma cuibaresc intr-un fotoliu cu pernite moi,albe si pufoase,mi-e putin racoare,dar nu inchid geamul,imi place prea mult aerul de toamna.Imi incalzesc mainile si buzele cu un strop de ciocolata sau un cappuccino cu multa spuma.Citesc un roman bun,dar totusi parca prea siropos si gandul imi zboara departe..la soare,pescarusi,castele de nisip,valuri si pasi goi prin nisipul ud..Nopti de vara pe malul marii,stele jucause si luna plina..Sarutul valurilor la miezul noptii..Toate au fost si toate vor mai fi..Trebuie doar sa imi doresc si sa mai am putina rabdare.
Azi picioarele mele sunt siameze De prea multa iubire Si eu sunt…asa… Inchegata,ferma,spontana Ca o criza de epilepsie… Si citeodata port tocuri Care miorlaie pe asfalt Ca pisicile bete Si mainile mele … Doamne,mainile mele Sunt aglomerari de eruptii cutanate Pe care le tot vintur peste el Si incerc sa-l sarut… Doamne… Cu cheaguri de singe vinetiu Care imita conturul unei guri Si minte namoloasa si suflet lepros Si el,ciungul,slutul si uritul Ma apara de boli contagioase.
Ieri am participat la fotomaraton.A fost pentru prima ora cand am luat parte la un astfel de eveniment,dar cu siguranta nu ultima.A fost super distractiv.La inceput am fost intimidata de aparatele celorlalti,unul mai performant decat celalalt,cu obiectivul cat telescopul.Cu bombonica mea mica si roz(da ROZ!)mi-am facut timida loc prin multime si am luat primele 4 teme:carti si ziare,Asterix,tacere si Iasi 600.Inarmata cu Pinky(aparatul meu:D) si o cafea am inceput cursa.Din fericire am avut inspiratie pe tot parcursul zilei si am facut poze frumoase si unele chiar ingenioase,mai ales "Rascruce" "Stop" sau "Obiectiv".Unele teme au fost putin mai grele,dar cred ca m-am descurcat.Din pacate,nu am voie sa public pozele pana in noiembrie,cand se desemneaza castigatorii.Sper sa ma aflu si eu printre ei :P Astazi a fost concert Zdob si Zdub in Piata Unirii.Eu am aflat cu juma' de ora inainte si astfel a fost totul spontan.Ok people,let's party!!!Si a fost un party nebun.Chiar daca aveam febra musculara la picioare inca de la maraton,azi am cantat si am dansat hora pe toate piesele Zdubilor,pana nu mai puteam sa respir.A fost prea tare!Mi s-a facut dor de Moldova,de Chisinau si de casa,dar mi-a trecut foarte repede,fiindca si Iasul este deja acasa pentru mine.M-am simtit foarte bine alaturi de prieteni si de multimea care canta la maxim,mai ales piesele in rusa,la care nu stiau exact pronuntia cuvintelor,dar cantau din inima,asa cum auzeau.Insa a lipsit una din persoanele dragi mie,Laura,dar care a fost prezenta acolo prin spiritul ei liber si iubitor de Zdob si Zdub.Missed you! Am auzit ca vor veni si Gandul Matei,asa ca meet you there!
Words on her lips Beginning to slip She’s loosing her grip On herself And when she wants more Oh no, no She can’t have more Oh no, no She feels like she’s holding back On a life that she deserves She said Sometimes Your asking yourself why You feel you can’t get by You feel your Crawling on your knees A voice from inside Oh no, no Is telling her lies Oh no, no Her dreams come crashing down Like a burning sky at night No longer a child You are the one You can’t deny What you have become It can’t hurt you But it can eat you up inside She said sometimes Your asking yourself why You feel you can’t get by You feel your crawling On your knees She said sometimes Your’re asking yourself why You feel you can’t get by Your sick of begging, begging please And now you stand up And look them straight in the eyes You’re not believing their lies Your taking it straight from the heart It’s time for a new start Time for a new start Cause if it’s not love well It’s not enough You deserve more yeah More than what you’ve got Inside a voice is screaming Get off your knees Get up She creams Sometimes Sometimes their lies are their disguise Sometimes the beautiful will cry Your reaching inside And now you’re floating like a breeze And saying goodbye
"In joy and sorrow my home's in your arms In world so hollow It is breaking my heart In joy and sorrow my home's in your arms In world so hollow It is breaking my heart.."
Sunt ganduri care parca cad printre randuri,se topesc in dorinta de a fi exprimate..Striga disperate in capul meu dar refuz sa le ascult.Si totusi,urla ca vreau sa iti vad ochii stralucitori..pentru ca simt asa imi va fi mai cald.Vreau sa imi asez capul pe umarul tau si sa ma strangi in brate.Vreau ploaia mea, ploaia curată…apa din fântâna de suflet...apa de cuvinte ce îmbracă iubirea lumii...şi mai ales,iubirea noastră.Vreau să ne ridicăm spre stele şi de-acolo să colindăm printre ele, cu sufletele pline, eu de-al tău şi tu de-al meu… Vreau să-ţi simt fericirea, să fiu pentru o clipă zeiţă, să-mi înăbuşi cu un sărut suspinul, să mă ascunzi în palma ta şi noaptea mea să se spargă în luceferi de zi, iar ochii tăi...să-i simt miraţi de propria-mi uimire.Am nevoie şi ziua de lumina lor...din zi îi cunosc,din noapte nu ţin minte decât un licăr...Azi nu mai ştiu, dacă a fost noapte...poate-am visat…Tu m-ai învăţat cu iubire...să uit atâtea…să cred atâtea… Ne uneşte-o iubire,ne desparte-un destin, avem timp prea puţin...nu e vreme de-ajuns pentru câte am fi vrut...ajunge atât...şi totuşi,vrem timp mai mult... Te strig...te chem...ca să-mi fii aproape, târziu în noapte, când mii de fulgere despică pustii nori.Vreau să fii lângă mine, să-mi aduni nelinişti.Te strig...te chem...îţi şoptesc numele,strângând din pumni...numărând tunete în gând.Te chem să mă ţii în braţe, să-mi alungi întunericul,să-mi alungi spaima de furtuni…Numai tu să mă alini,să-mi răzbuni nopţile în care mi-am cântat...poveşti de iubire. Vreau să mă ţii de mână...aşa voi şti că nu mă vei pierde...că nu mă voi rătăci...vreau să-ţi mângâi sufletul...aşa voi şti că nu voi pleca de lângă tine…vom fi noi,născuţi din ploi...vom fi două picături de ploaie... Aceeasi toamna,si totusi pentru mine e alta.Nu mai vad miile de culori,cerul nu mai e senin si nici soarele nu ma mai incalzeste..E altfel.Pentru ca sunt doar ganduri,care dor..
A inceput sa imi placa toamna.Nu era anotimpul meu preferat,insa de la o vreme imi face placere sa ma trezesc dimineata si sa simt miros amestecat de soare,ploaie si frunze uscate...Imi place sa urmaresc mamici sau bunici care-si duc de manuta copii la scoala.Sunt asa mici si dulci,cu ochii carpiti de somn si cu ghiozdane colorate,mai mari decat ei.Imi amintesc de mine la vremea aceea,si cat plangeam dimineata cand ma trezea mama,tocmai cand visam mai frumos,sub plapuma calduroasa.. Ieri am fost la o plimbare prin Copou.Ma asteptam sa vad copacii mai dezgoliti,mai multe frunze cazute,insa si asa e frumos.Priveam oamenii din parc...Copii,batrani,cupluri,adolescenti,elevi dar si oameni de afaceri,fiecare si-a facut putin timp ca sa se plimbe si sa admire auriul toamnei. Ma gandeam ca fiecare zi este o poveste.O poveste tesuta din intamplari,imagini,sentimente,cuvinte si mai ales,ganduri.Toate acestea se aduna la asfintit in cufarul sufletului si in timp,creaza volume intregi de amintiri..E toamna si e frumos.Simt culorile pământului ce se regăsesc în apusuri de soare,în frunzele copacilor,în petalele florilor,în apa mării..dar si în ochii celui care priveşte frunzele căzute..Si mi-e dor.. O parte din povestea mea de ieri :) Si evident,ciocolata care m-a incalzit la finalul plimbarii :P