Ganduri in tacere..

Sunt ganduri care parca cad printre randuri,se topesc in dorinta de a fi exprimate..Striga disperate in capul meu dar refuz sa le ascult.Si totusi,urla ca vreau sa iti vad ochii stralucitori..pentru ca simt asa imi va fi mai cald.Vreau sa imi asez capul pe umarul tau si sa ma strangi in brate.Vreau ploaia mea, ploaia curată…apa din fântâna de suflet...apa de cuvinte ce îmbracă iubirea lumii...şi mai ales,iubirea noastră.Vreau să ne ridicăm spre stele şi de-acolo să colindăm printre ele, cu sufletele pline, eu de-al tău şi tu de-al meu…
Vreau să-ţi simt fericirea, să fiu pentru o clipă zeiţă, să-mi înăbuşi cu un sărut suspinul, să mă ascunzi în palma ta şi noaptea mea să se spargă în luceferi de zi, iar ochii tăi...să-i simt miraţi de propria-mi uimire.Am nevoie şi ziua de lumina lor...din zi îi cunosc,din noapte nu ţin minte decât un licăr...Azi nu mai ştiu, dacă a fost noapte...poate-am visat…Tu m-ai învăţat cu iubire...să uit atâtea…să cred atâtea…
Ne uneşte-o iubire,ne desparte-un destin, avem timp prea puţin...nu e vreme de-ajuns pentru câte am fi vrut...ajunge atât...şi totuşi,vrem timp mai mult...
Te strig...te chem...ca să-mi fii aproape, târziu în noapte, când mii de fulgere despică pustii nori.Vreau să fii lângă mine, să-mi aduni nelinişti.Te strig...te chem...îţi şoptesc numele,strângând din pumni...numărând tunete în gând.Te chem să mă ţii în braţe, să-mi alungi întunericul,să-mi alungi spaima de furtuni…Numai tu să mă alini,să-mi răzbuni nopţile în care mi-am cântat...poveşti de iubire.
Vreau să mă ţii de mână...aşa voi şti că nu mă vei pierde...că nu mă voi rătăci...vreau să-ţi mângâi sufletul...aşa voi şti că nu voi pleca de lângă tine…vom fi noi,născuţi din ploi...vom fi două picături de ploaie...
Aceeasi toamna,si totusi pentru mine e alta.Nu mai vad miile de culori,cerul nu mai e senin si nici soarele nu ma mai incalzeste..E altfel.Pentru ca sunt doar ganduri,care dor..