Sentimente ce ard mocnit in mine de prea mult timp,ca un foc de tabara in ploaie.Am obosit sa incerc,sa ma strofoc,sa ma chinui si totul degeaba.Pot sa scriu,sa tip,sa urlu cat ma tin plamanii si tot nu scap de ele.Pot sa dau cu pumnul in perete,sa sparg obiecte si sa trantesc usi,sa ma plimb fara nici un tel sau chiar sa fug in cel mai izolat loc si tot nu m-as putea calma...Acum nici macar muzica nu ma mai linistete.Am pierdut si aceasta ultima oaza in care ma regaseam.
Agresivitatea,ura,iubirea,disperarea,tristetea si toate celelalte frustrari nu pot fi eliberate nici macar daca ascult cea mai hardrock piesa.Simt cum ma sufoc in capcana propriilor stari si nu pot evada.Vreau sa ies pe strada pustie si sa tip pana nu mai am aer.Dar stiu ca nici asta nu m-ar ajuta,fiindca cuvintele refuza sa zboare.Se lovesc de zidul rece si fara culoare al sufletului meu.Si chiar daca as reusi sa exprim tot ce simt,nimeni nu m-ar auzi..E pustiu in jur.Si atunci ce rost mai are?!Rabdarea si asteptarea zadarnica m-au epuizat.Am obosit sa cersesc timp...M-am saturat sa tot visez si sa ma trezesc cu un gust dulce-amarui.Am obosit sa cred ca urmatoarea zi imi va aduce acea liniste pe care mi-o doresc si poate,printr-o minune,un petic de fericire.M-am saturat sa fiu doar eu cu mine,sa imi aud gandurile,mereu aceleasi.Cum zicea o buna prietena"M-am saturat sa fiu fericita pe bucati.."
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu