In mintea mea se inghesuie mii de amintiri,ganduri,cuvinte,gesturi si intrebari,fara raspuns,poate..E atat de simplu uneori sa aflam ce vrem,avem nevoie doar de dorinta si un pic de curaj...Dar unde sa gasesc acea samanta de curaj?!
De cate ori mi-am zis ca nu are rost, ca trebuie sa merg mai departe… de ce nu reusesc? Credeam ca daca voi fi departe imi va fi mai usor, ca voi spune in sfirsit ”punct… si de la capat”…
Dar se pare ca fiinta umana e menita sa se chinuie, sa nu poata trai fara iubire…Indiferent cat de independent este, sau doar crede ca este…fiecare e dependent de cineva, acel cineva care sa te tina in brate,sa te mangaie,sa te asculte sau sa iti sopteasca in ureche..
"Tacerea e de aur"-asa zic unii,dar nu si in cazul meu. Frica de spune ceea ce doare este mai puternica decat dorinta de a afla adevarul!In mod paradoxal, oamenilor le e frica de minciuna,dar nici adevarul nu pot sau nu vor sa-l auda.Se tem sa fie inselati,dar la rindul lor inseala.
De ce tocmai oamenii la care tinem cel mai mult ne deceptioneaza,ne uita.. Mint,inseala si distrug tot ceea ce e mai frumos si mai pur in calea noastra.Amintirile si sperantele sunt ceea ce ramane in urma lor, dar si acestea poarta urmele grele ale nepasarii...Durere sfasietoare,cioburi de suflet si doar siruri de lacrimi nesecate…asta e tot ce ne ramane.
Viata ne rezerva atat de multe surprize…Niciodata nu vom putea sti sigur ce ne asteapta in viitor.Cineva mi-a spus ca totul porneste din mintea umana, si daca vrei ceva cu adevarat vei reusi sa obtii acel lucru…Dar daca e vorba de "cineva"pe care il dorim in viata noastra,mai functioneaza aceasta teorie?In cazul meu..nu a dat roade, si nu se pune problema ca nu imi doresc suficient.. Iar daca celalalt nu simte nevoia de a fi iubit,protejat si alintat de mine,a cui dorinta se va indeplini?
Fiecare om are viziunea sa proprie asupra vietii, a acestei lungi calatorii,plina de aventuri si trasee necunoscute,pe parcursul careia trebuie sa descopere singur bucuria, dragostea, generozitatea si din pacate, tristetea, ura si dezamagirea…Avem de facut alegeri intre bine si rau,intre a primi sau a darui , a iubi sau uri.Dar oare toate acestea exista cu adevarat?!Ar putea exista de fapt, doar in mintea noastra…fiind relative pentru fiecare din noi. Astfel,din ipoteza in ipoteza,ma scufund tot mai mult in abisul necunoasterii…
De cate ori mi-am zis ca nu are rost, ca trebuie sa merg mai departe… de ce nu reusesc? Credeam ca daca voi fi departe imi va fi mai usor, ca voi spune in sfirsit ”punct… si de la capat”…
Dar se pare ca fiinta umana e menita sa se chinuie, sa nu poata trai fara iubire…Indiferent cat de independent este, sau doar crede ca este…fiecare e dependent de cineva, acel cineva care sa te tina in brate,sa te mangaie,sa te asculte sau sa iti sopteasca in ureche..
"Tacerea e de aur"-asa zic unii,dar nu si in cazul meu. Frica de spune ceea ce doare este mai puternica decat dorinta de a afla adevarul!In mod paradoxal, oamenilor le e frica de minciuna,dar nici adevarul nu pot sau nu vor sa-l auda.Se tem sa fie inselati,dar la rindul lor inseala.
De ce tocmai oamenii la care tinem cel mai mult ne deceptioneaza,ne uita.. Mint,inseala si distrug tot ceea ce e mai frumos si mai pur in calea noastra.Amintirile si sperantele sunt ceea ce ramane in urma lor, dar si acestea poarta urmele grele ale nepasarii...Durere sfasietoare,cioburi de suflet si doar siruri de lacrimi nesecate…asta e tot ce ne ramane.
Viata ne rezerva atat de multe surprize…Niciodata nu vom putea sti sigur ce ne asteapta in viitor.Cineva mi-a spus ca totul porneste din mintea umana, si daca vrei ceva cu adevarat vei reusi sa obtii acel lucru…Dar daca e vorba de "cineva"pe care il dorim in viata noastra,mai functioneaza aceasta teorie?In cazul meu..nu a dat roade, si nu se pune problema ca nu imi doresc suficient.. Iar daca celalalt nu simte nevoia de a fi iubit,protejat si alintat de mine,a cui dorinta se va indeplini?
Fiecare om are viziunea sa proprie asupra vietii, a acestei lungi calatorii,plina de aventuri si trasee necunoscute,pe parcursul careia trebuie sa descopere singur bucuria, dragostea, generozitatea si din pacate, tristetea, ura si dezamagirea…Avem de facut alegeri intre bine si rau,intre a primi sau a darui , a iubi sau uri.Dar oare toate acestea exista cu adevarat?!Ar putea exista de fapt, doar in mintea noastra…fiind relative pentru fiecare din noi. Astfel,din ipoteza in ipoteza,ma scufund tot mai mult in abisul necunoasterii…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu