duminică, 10 august 2008

Vis sau realitate?

Tarziu in noapte doar Luna imi asculta gandurile.Ea,protectoarea mea,e singura care imi alina sufletul...Ma mangaie cu razele ei de argint si imi spune sa visez..da,sa visez,chiar daca nu pot sa adorm.Ma indeamna sa visez cu ochii deschisi.Sa fie asta leacul durerii mele?Imi zice sa incerc,nu am nimic de pierdut..
Inchid ochii si ma las purtata pe aripele muzicii.Simt marea care ma cheama la ea..Valuri inspumate se sparg la picioarele mele.Ma joc cu nisipul,il iau in mana,apoi desfac usor palma,iar vantul mi-l fura printre degete.Simt cum devin pare din apa sarata ce se intinde pana departe in zare,acolo unde imbratiseaza cerul instelat.Plutesc departe,pe taramul viselor,acolo unde nu exista "imposibil" si nici "nu pot".Acolo unde sunt libera,fericita; unde pot sa zambesc fara un motiv anume..unde sunt EU!
Zburd pe nisip,ma plimb la nesfarsit pe malul marii.Ea ma intelege si ma primeste in bratele ei ca pe un val ratacit...
Ma asez iarasi pe nisip si astept..ceva? poate..pe cineva?nu stiu.Doar astept.Aud pasi in spatele meu,dar nu ma intorc sa vad cine e..o fi un alt suflet ratacit,aflat in cautarea fericirii.Dar inima imi bate din ce in ce mai puternic,ca si cum EL ar fi aproape,insa ratiunea imi zice "Imposibil!EL e departe,prea departe de tine si de lumea ta de vis!"Si totusi de ce ii simt prezenta?De ce acea caldura inexplicabila imi cuprinde trupul si inima?Briza marii imi aduce parfumul LUI,iar eu imi imaginez ca ma strange in brate,ma mangaie usor si se joaca in parul meu..Dar,stai!Nu e imaginatia mea,chiar se intampla!Intorc capul si ii vad ochii..Acei ochi salbatici si patrunzatori,care exprima mai mult decat o mie de cuvinte.Imi zambeste..un zambet cald,familiar.Fie si pentru un singur zambet au meritat asteptarea si lacrimile pierdute in mare..Buzele noastre se unesc intr-un sarut..Cel mai tandru si dorit sarut...
Eu credeam ca nu o sa mai vina,EL nu stia ca inca il mai astept,iar cand in sfarsit ne-am regasit,cerul ne-a binecuvantat cu lacrimile sale..Ploaia e semnul nostru.
Deschid ochii,vraja se rupe si dispar toate:cerul,stelele,marea,plaja,EL!A ramas doar Luna..E aproape dimineata si ea imi zice sa mergem la culcare.Ma bag in pat si iarasi TE astept.Nu!Nu-ti fie frica,nu-ti rapesc mult timp!Mi-e deajuns sa ma tii putin in brate pana adorm,sa ma saruti usor pe frunte si sa-mi soptesti"Somn usor!"
Oare iti cer prea mult? In lumea mea de basm e putin,dar TU traiesti in lumea ta,unde exista "NU POT!" sau "NU VREAU!"
Frumoasa poveste,dar fara happy end,fiindca in realitate visele mele mor inainte sa se nasca cu adevarat...

1 comentarii:

Laura spunea...

Happy End-ul va veni ...atumci cand il vei lasa sa vina...Si toate atunci cand le vei dori ...cu adevarat...Continu sa scrii. ToT.
Atat.