Toamna aceasta,fara un motiv anume am hotarat sa pastrez lucrurile pentru mine.Am devenit secretoasa.Asta a inceput foarte devreme.Nu aveam inca nimic de ascuns,dar era ca si cum as fi stiu din instinct ca in curand voi avea nevoie sa disimulez si ca imi va trebui timp sa ma perfectionez.Am avut dreptate..
Sunt din ce in ce mai rabdatoare.Uneori cedez,dar ma las imblanzita de vorbele care imi promit un viitor luminos,si ma agat de el,chiar daca e indepartat.Deocamdata,ma multumesc cu visele si cuvinte care promit,cuvinte din carti...Asa cum facea cand eram copil.Imi amintesc de jocurile copilariei,in care evadam si imi cream lumea mea de basm.La un moment dat,fara sa imi dau seama am incetat sa ma mai joc.Dar jocurile nu sunt decat o pregatire pentru viata de adult.Ca sa te joci trebuie sa inventezi mereu noi si noi istorii,personaje.Credeam ca de acum inainte nu voi mai fi capabila sa ma joc,pentru ca nu mai pot inventa istorii.Dar de fapt jocul nu se termina,doar se schimba.Oamenii din jurul meu au luat locul papusilor sau a creioanelor colorate,iar casa de jucarie in care creeam destine a devenit scena vietii reale.Pana acum priveam absenta la alti jucatori,ca un copil care este respins pentru ca nu stie regulile si ii incurca pe ceilalti.Izolarea mi-a facut bine.Am prins ideea jocului si am invatat regulile lui.Castig o partida,o pierd pe urmatoarea..si nu-mi pare rau,pentru ca daca as castiga mereu,nu mi s-ar mai parea interesant.
Acum nu mai inventez nimic...Faci o miscare si o astepti pe a mea,ca sa vezi daca ai sanse sa castigi.Incepe sa ma amuze jocul tau,si mai fac o miscare..Nu e tocmai cea la care te asteptai,dar asta te provoaca..Ne jucam propriile personaje,care la randul lor se joaca.Ludic,si totusi real..Care e miza?Orgoliul sau iubirea?Vom afla la sfarsit..daca se va sfarsi vreodata,pentru ca mereu va exista revansa.Pana atunci,astept istoriile care imi vor fi inventate..
Lene Marlin-Playing my game
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu